stă într-un mănunchi de ierburi: se usucă sub ea. și hainele se usucă pe ea. să-ți pui dorințe când arunci ceva în apă. rugina unește fierul sub apă. nimeni nu trece, zgomotul rafalelor de apă.
membranele fiecărui organ rup din cele alăturate. haitele de sălbăticiuni sparg zorii. mirosul de piele uscată în tandem cu agitația de apă.
bătaia apei. întind ghearele și apucă organismele care saltă. palele morii de vânt bat. axul transmite mișcarea. alimentarea continuă în partea superioară a morii. în partea de jos apar făina și tărâțele.
aer cinetic, aer mecanic. energia unei bătrâne pe marginea apei.
trosnet. când părul se izbește de păr
În fotografia din 1875, femeia avea alături un cărucior. În acesta, o fetiță ținea în brațe un cal de lemn. Coama lui era formată din 3.172 de fire aspre de păr. La fiecare legănare a șeii, un fir trosnea.
Poza a fost făcută când coama era un element sigur pentru liniștea infantului. În caz contrar, fetița și-ar fi supt unghiile până când acestea trosneau. Făceau un șanț ridicat pe mijloc, iar formațiunea cornoasă ar fi rămas așa pe veci. Degetele ei ar fi avut gheare pe dinapoi la vârsta adultă, niște diformități nenecesare.
scrâșnet. când dentina cedează
Când i-au dat primele măsele, mama îi punea vată cu spirt pe gingii. Copila plângea puternic, gingiile se inflamau, iar roșeața produsă de alcool semăna cu necroza tisulară. Cu gheață pusă în exteriorul obrazului, într-un săculeț de tifon, durerea devenea suportabilă. Câte un junghi îi străbătea corpul. Atunci strângea dinții tare, încât presiunea pe care o exercitau șirurile de dinți de sus asupra celor de jos se elibera într-un zgomot sec, de coroziune iminentă a smalțului.
clipire. imprevizibilul unei figuri devenite asimetrice
axa pe care doi ochi care par de aproape sau de departe simetrici, este perturbată. Când se lovește din palme, frica o face pe fetiță să își închidă pleoapele. Se produce atât de rapid, încât nici păpușile cu ochi de plastic nu o pot imita. Își apasă des suprafața pleoapelor, până devine vineție. Simpla privire a cuiva devine dureroasă, provocându-i spasme. Mușchii trași în toate părțile fac ochii să se zbată câteva secunde.
roadere. degete de copil
țesutul moale și roz e macerat în interiorul gurii. Buzele se lipesc de suprafața osoasă a falangelor. Savurează materialul dur de proteine, apendicele pielii. Che-ra-ti-nă.
Din ce începe să crească rădăcina?
după ce crește unghia, degetul e acoperit, marginea exterioară a unghiei este moartă, albă. „unghiile oamenilor s-au păstrat de la strămoși îndepărtați, care le foloseau pentru apărare.”
fetița roade cu zgomot. Nu știe că e o formă de agresivitate. Ea nu se poate apăra, așa că își neutralizează armele.
*
aur: Aurel, copil cu părul de aur, ești de aur, viața mea pentru tot aurul din lume, element chimic din tabelul periodic care are simboul Au și numărul atomic 79, metal tranzițional, metal de ornament, stabil față de agenții corozivi.
Platină – Aur – Mercur
cules sub forma unor bucăți strălucitoare din nisipurile râurilor și din depunerile aluvionare:
electronegativitate (Pauling): 2, 54
Muzeul Aurului, unicul din Europa, se găsește în orașul Brad, județul Hunedoara
fetița ridică ochii la fotograf pentru o secundă, cât strânge în brațe o minge rotundă și apucă să clipească; fotografia a fost datată de tată 1983, vârsta de 3 ani, copil blond
nuc – rimează cu cuc. Cuc: pe unde fac copiii mici de sex masculin pipi. Pasăre migratoare din ordinul Cuculiformes, familia Cuculidae
Stare de conservare:
Dispărut Pe cale de dispariție Risc scăzut
EX EW, CR, EN, VU, NT LC
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata Nume binominal: Cuculus canorus
Cucul își depune ouăle în cuiburile altor păsări. Ceas cu cuc, lapte de cuc, singur cuc
*
„întotdeauna mă întorc acasă,
întotdeauna în casa tatălui meu.” (Novalis)
chiar dacă vocea e străină astăzi, o voi folosi. cu ea îți voi spune: „în vremurile acelea de obscenă reproducere vivipară, copiii erau întotdeauna crescuți de părinți. (. . .) ulterior, mințile lor aveau să vadă lucrurile la fel ca și trupurile lor.” (Aldous Huxley)
animalele stăteau acolo, dar nu-mi dădeau atenție, privind la isprăvile mele antigravitaționale cu o nepăsare de dobitoace.
*
„prin oxigenare precară, obții o castă inferioară.” (Aldous Huxley)
și-a notat cu un scris mare cuvintele. apoi s-a rugat să o poată opri. ieși din trupul ăsta, rupe dependențele! infantul are obiceiuri derutante. nu face nimic atunci când nu vrea. forțarea e o desensibilizare. orice discurs matern e o invazie toxică.
„pentru a-și asigura un minimum de continuitate, copilul recurge la clivajul: obiectul vizat de pulsiuni este scindat în obiect „bun” și obiect „rău”, care vor avea destine relativ distincte în jocul proiecțiilor și introiecțiilor. copilul identificat cu unul sau cu celălalt va trece de la stări paradisiace la stări de părăsire, de persecutare, de anihilare.” (Anne-Marie Blanchard)
când suprafețele haosului nu mai sunt adânci, liniștea iese cu totul.
*
cea mai mare frică e a autoprofeției. să nu recunoști peste ani nimic.
muribunizii încă așteaptă.
formele sunt făcute din forme.
am întâlnit un mort care se ridica cu o mână
de neclintit.
fantasmele de la vârste mici se dezintegrează lent.
capul mi-e ținut în palme. tălpile sunt legate.
m-au urcat pe masă, m-au învelit. m-au obligat să închid ochii.
*
A fost o vreme când puneam o batistă pe corpul lui; era un moment lipsit de suflu. Respirația era inexistentă, la fel și gloria unei dimineți în care arbuștii se revărsau peste noi. Se auzea în fundal: asta e noaptea cea mare.
Cu marginile îndoite spre interior, din mâinile lui piereau acum viețuitoarele și oamenii, nopțile la marginea malurilor, gheața din timpul naufragiilor, chemările celor dispăruți, urmele de corpuri din tranșee, caii somnambuli în marș forțat, copiii blonzi, fiii, sângele din animalele sacrificate.
“Present present presentness
High mahogany bed roods &
raills do ring loop ties back
A sets down and C takes up
conformity to that uniformity
Ownership and ownership it
is a maxim of logic the Double
of the object is that I desire it” (Susan Howe, The Midnight)
