Tensiunea detaliului

George Vulturescu

(1)
Nu poţi fi „vizitat” de fulger

doar moartea trece cu litere de foc
precum cîrtiţele prin lut
scurmîndu-ţi noapte de noapte prin creier

          (2)
Precum focurile de pe morminte
deasupra cenuşilor literei
ochiul tău înteţeşte jarul poemului

          (3)
Pe oasele literelor stă poemul
tremurînd ca o carne

orice lectură este o rană

          (4)
Ce mai poţi vedea sus pe Munte
cînd pietrele de sub picioare se rostogolesc
în jurul tău ca nişte zaruri?

          (5)
Asemenea bulbilor de plante, ochiul orb
poate sta în iarna de lut a creierului; poate
sta în miezul ochiului ce vede ca o
lacrimă neplînsă prin care evadează îngeri

          (6)
Un vers secundar
ca un al doilea cuţit ascuns
în tunică:

eşti înarmat

          (7)
Era un cuvînt neştiut
poate să-l fi născocit
poate să-l fi văzut pe
vreo monedă ştearsă

nu-i puteam da decît pămîntul
de pe pagină
drept mormînt

          (8)
Cînd pictorul începe tabloul
merele sunt roşii. Sub crusta
pastei nimic nu putrezeşte:
pictura e un procedeu de
îmbălsămat realitatea.

          (9)
Stăpînim doar privirea.
Ochiul orb ne stăpîneşte pe noi.
Cine va şti să-i  însufleţească cenuşile
mă va găsi

          (10)
Dincolo de orizont nici un punct
de sprijin
acolo începe calmul patriarhilor

          (11)
Tînăr copil, lîngă poarta lui
Achim, o ţepuşă mi-a zdrobit un ochi.
Acum printr-unul îmi curge neantul
iar prin celălalt iarba Nordului:

două tunele prin care mă îndrept spre voi

          (12)
Crîşma e o pădure unde stau
căprioare înţepenite de spaimă:

tăcerile celor care privesc în ei înşişi

          (13)
Avea pielea de scoică
în care se odihnea marea.

N-am trezit-o:
m-am scufundat în ea.

          (14)
Oglinzile ne reţin chipul
Doar ochii femeii te redau,
înzecit, ţie însuţi

          (15)
Să adormi în literă şi să te
trezeşti în literă,
să nu mai termini cuvîntul
care te numeşte

          (16)
În lemnul arborilor e o panică
a unor tălăngi
ce-ţi intră în piele şi se cuibăresc
în inimă.

          (17)
Fulgerul e mai singur
decît fiarele din sihle

          (18)
Fulgerul ne însoţeşte viaţa în
Nord.
Îl purtăm în tăişul cuţitului
precum în racle sfinte

          (19)
Cuvintele din poem
sunt trepte, lespezi de temple
unde sufletul tău a îngenuncheat

          (20)
Rup un fir de iarbă între dinţi:
îi simt seva

cum limba lupului linge single
de pe tăişul cuţitului